CATRE,
PRESEDINTELE ROMANIEI,
EXCELENTEI SALE DOMNULUI PRESEDINTE, TRAIAN BASESCU

In numele Patronatului Farmacistilor din Romania va solicitam urgent sprijinul in vederea elaborarii unei legi a farmaciei romanesti, act normativ care sa reglementeze principiile pe baza carora sa se poata garanta faptul că furnizarea de medicamente către omul bolnav este sigură şi de bună calitate.

Aceasta se poate realiza numai printr-un control riguros al circulatiei medicamentului la nivelul eliberarii directe catre omul bolnav. Singura persoana pregatita si autorizata sa faca aceasta este numai farmacistul, in conditii de totala independenta economica si de orice alta natura in exercitarea profesiei.

Prezentam mai jos punctul nostru de vedere in aceasta cauza, cu atat mai mult cu cat propunerile au fost depuse si la Comisia de sanatate si familie a Camerei Deputatilor in data de 29 aprilie 2009.

Anexam materialului si Comunicatul de presa al Curtii Europene de Justitie nr. 44/2009   19 mai 2009, prin care se fac cunoscute public, Hotărârile Curţii în cazul C-531/2006 şi în cauzele conexe C-171/2007 and C-172/2007. Aceste hotarari au solutionat spete similare in statele in care proprietatea farmacistului asupra farmaciei este reglementata.


Cu aleasa consideratie,


PRESEDINTE, VICEPRESEDINTE,
Dr. farm. spec. IOANA CACOVEAN Farm. prim. ANTOANETA CISMAS


Anexa 1

PROIECT DE LEGE
PENTRU MODIFICAREA SI COMPLETAREA LEGII FARMACIEI NR. 266 / 2008
PROPUNERILE PATRONATULUI FARMACISTILOR DIN ROMANIA


I. PRINCIPII:
1. Garantarea dreptului la sanatate pentru toti cetatenii (art. 33 – Constitutia Romaniei)
2. Respectarea drepturilor pacienţilor în furnizarea asistenţei farmaceutice(Declaraţia europeană a drepturilor pacientului de la Amsterdam, Legea nr.46/2003 privind drepturile pacientului)
3. Farmacia unitate sanitara
4. Proprietarul farmaciei comunitare – farmacistul
5. Criterii demografice şi geografice . Repartitie echilibrata cu asigurarea accesibilitatii egale a populatiei la medicamente
6. Stabilitatea şi continuitatea serviciilor farmaceutice
7. Competenta profesionala
8. Raspunderea personala.
9. Impiedicarea extinderii monopolului distributiei medicamentelor şi asupra eliberării acestora
Proprietarii de depozite farmaceutice, producatorii si importatorii de medicamente sa nu detina unitati de desfacere en detail (farmacii, drogherii).

Principiile enuntate mai sus sunt generate de experienta activitatii farmaceutice romanesti din perioada interbelica si din legislatia si practica farmaciei europene; de experienta celor aproximativ 20 de ani de farmacie independenta din Romania.

Autorizarea unităţilor de distribuţie cu amănuntul (farmacii si drogherii) derivă din necesitatea protejării sănătăţii publice în domeniul asistenţei populaţiei cu medicamente de uz uman, în special într-o perioadă în care distribuirea de medicamente contrafăcute prin internet si unităţi de distribuţie ilicite (iar uneori chiar prin lanţul oficial, licit de distribuţie) preocupă deopotrivă atat societatea europeană, cat si Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).

Principiul autorizării unităţilor de distribuţie cu amănuntul este universal aplicat în toate statele membre ale Uniunii Europene, chiar dacă procedurile de autorizare variază de la un stat la altul.

Propunerile noastre urmaresc sa asigure faptul că medicamentele de uz uman sunt distribuite în România în condiţii care le pot garanta calitatea pe perioada de valabilitate a acestora, cu diminuarea la minimum a erorilor la eliberare si cu garantarea originii si identităţii medicamentului. Aceasta va proteja populaţia de erorile de medicaţie si indirect, va contribui la îmbunătăţirea stării de sănătate a acesteia.

În anul 2006, Institutul Austriac pentru Sănătate (Österreichisches Bundesinstitut Für Gesundheitsţesen) a făcut public raportul intitulat „Farmacia pentru comunitate în Europa“, la solicitarea Grupului Farmaceutic al Uniunii Europene (PGEU), raport prefaţat de Anne-Marie Sigmund, presedintele Comitetului Economic si Social European.

Raportul arată că dereglementarea (eliminarea unor criterii demografice, geografice, profesionale la înfiinţarea unei farmacii) nu este însoţită de o crestere a competiţiei si competitivităţii pe piaţa medicamentelor, si nici de o reducere a preţului la medicamentele care se eliberează fără prescripţie medicală (OTC); în schimb, aceasta antrenează cresterea numărului de farmacii în marile zone urbane si reducerea numărului de farmacii din mediul rural.Studiul a arătat că dezvoltarea pe verticală a capitalului farmaciilor, nu a dus la scăderea preţurilor la medicamente ci la creşterea acestora.

In 2006 si 2007 Curtea Europeana de Justitie a fost sesizata de catre Comisia Europeana prin trei actiuni C531/2006, C171/2007 si C172/2007, impotriva Italiei si Germaniei, prin care se solicita condamnarea acestora pentru reglementările stricte în domeniul farmaciei (reglementări care prevăd criterii demografice, geografice si/sau profesionale la înfiinţarea unei farmacii).

In data de 16 decembrie 2008 a fost data declaratia de presa nr. 94/2008 in care avocatul general Bot considera ca legile italiene si germane care guverneaza regulile de eliberare de medicamente sunt justificate de dreptul si obligatia la protectia sanatatii publice.

Consideram ca, in baza principiilor enuntate mai sus, Legea nr. 266/2008 cu modificarile si completarile adoptate de Senat si Camera Deputatilor, ar trebui modificata fundamental.

Totusi pentru a aduce observatiile noastre pe textul strict adoptat de Parlamentul Romaniei facem urmatoarele propuneri:

Art.1 – Asistenta farmaceutica reprezinta politica de strategie nationala in domeniul sanatatii si se asigura in conditiile prezentei legi prin intermediul farmaciilor comunitare farmaciilor de spital si a drogheriilor.
M o t i v a t i e: Farmacia, alaturi de cabinetul medical, reprezinta prima linie in domeniul preventiei îmbolnăvirii si tratarii omului bolnav, fiind si parte activa in activitatea de farmacovigilenta.
Art.2, alin.1, (lit.f) – propunem ca articolul sa aiba urmatorul cuprins: „ informarea si consilierea pacientilor privind utilizarea corecta si rationala a medicamentelor si intretinerea starii de sanatate, cu definirea serviciilor farmaceutice efectuate in farmacia comunitara si reglementarea contravalorii acestora prin norme, conform practicii la nivelul Uniunii Europene.” Serviciile farmaceutice sunt definite în lege, la art.1 de unde trebuie scoasă eliberarea medicamentelor veterinare, care nu constituie asistenţă farmaceutică a populaţiei.
Art.2, alin.3 din propunerea Senatului se inlocuieste expresia distributia cu amanuntul cu expresia “eliberarea medicamentelor.”
Art. 6 , propunem introducerea urmatorul continut : “ Societatea comerciala in cadrul careia functioneaza farmacia este in proprietatea unuia / a mai multor farmacisti. In cazul in care nu este posibila aplicarea acestui lucru datorita detinerii acestor societati comerciale de catre persoane care nu indeplinesc aceasta conditie, unitatea farmaceutica sa intre sub forma locatiei de gestiune in administrarea a unui farmacist / unui grup de farmacisiti, platindu-se contravaloarea locatiei de gestiune.”
M o t i v a t i e: Proprietatea farmacistului asupra farmaciei garanteaza asigurarea de servicii farmaceutice de calitate, prin deplina responsabilitate a farmacistului/farmacistilor proprietari, a căror tendinţă de a câştiga profit este temperată de formaţia profesională, de necesitatea îndeplinirii îndatoririlor profesionale şi de răspunderea penală, contravenţională, civilă, şi disciplinară pe care farmacistul o are si nu urmarirea stricta a profitului in orice forma, transformand astfel farmacia intr-o afacere strict in interesul investitorului, si nu in interesul omului bolnav.
Art.10, alin.(2)
PROPUNERE: - introducerea - lit.j - cu urmatorul cuprins: „ avizul de oportunitate asupra deschiderii unitatii, care se elibereaza persoanelor prevazute la alin.1 de catre Colegiile farmacistilor judetene sau din Municipiul Bucuresti.”
M o t i v a t i e: Avizul Colegiului Farmacistilor din Romania prin organizatiile sale judetene trebuie sa fie obligatoriu si sa joace un rol decisiv in autorizarea infiintarii de farmacii pe raza judetului caruia functioneaza. Colegiul reprezinta sursa autorizata care poate oferi informatii reale cu privire la distributia farmaciilor pe raza judetului respectiv, singurul care cunoaste cerintele si necesitatile populatiei din zona respectiva.Nu e corect. Colegiul farmaciştilor fiind desemnat de lege cu monitorizarea şi supravegherea profesiei de farmacist,trebuie să aibă la cunoştiinţă permanent locaţiile în care fiecare farmacist îşi desfăşoară activitatea profesională.Dacă se instituie propietatea farmacistului asupra farmaciei, Colegiul farmaciştilor, ca garant al respectării de către farmacişti a îndatoririlor profesionale în faţa pacienţlor va decide doar în favoarea necesităţii pacienţilor în ce priveşte înfiinţarea farmaciilor.
Oferim cateva exemple care, din cauza necunoasterii realitatilor din teritoriu, au condus pana in prezent, la urmatoarele situatii in judetul Galati:
- autorizarea unor farmacii prin incalcarea criteriului demografic ;
- autorizarea functionarii unei farmacii intr-o cladire provizorie, situata pe trotuarul pentru pietoni, in fata altei farmacii –desi in zona existau suficiente farmacii in timp ce in alte zone ale orasului populatia nu beneficiaza de asistenta cu medicamente, fiind obligata sa se deplaseze cu mijloace de transport in comun;
- autorizarea functionarii unor farmacii care si-au mutat sediul, dar care la sediul de unde s-au mutat nu au functionat in ultimele 12 luni;
- autorizarea unor farmacii in spatii fictive.;
- autorizarea unor farmacii –“prin exceptie” - in spatii situate la parter de bloc de locuinte si considerate ca fiind “complexe comerciale “ .
De exemplu, in judetul Cluj:
- desemnarea unor locaţii necorespunzătoare ca fiind centre comerciale şi aglomararea farmaciilor in mediul urban;

Art.12, alin.1 (lit.b) – criteriul demografic in mediul rural a fost eliminat in proiectul Senatului.
M o t i v a t i e : Apreciem ca, prin mentinerea acestuia, vor fi stimulate infiintarile de farmacii in localitatile rurale mai indepartate si nu numai in localitatile rurale suburbane asa cum se intampla in prezent.
Exemplu: În comuna Floreşti din judeţul Cluj,situată la câţiva kilometri de municipiul Cluj Napoca s-au înfiinţat 10 farmacii, în timp ce alte localităţi rurale mai îndepărtate nu au farmacii.
Art. 12, alin. 1 - propunem introducerea alin. 1(‘) cu urmatorul text: “ infiintarea farmaciei comunitare/drogheriei se va face in baza criteriului geografic, respectiv a unui spatiu limita de minimum 200 m intre unitatile farmaceutice.
M o t i v a t i e: Prin acest criteriu se elimina infiintarile de farmacii haotic, concentrarea acestora in marile centre/artere comerciale fara a fi interes ca populatia sa aiba accesibilitate egala la medicament
PROPUNERE: Art.12, alin.1 (‘’) - ,,În localităţile rurale izolate în care nu funcţionează farmacii, asigurarea cu medicamente a populaţiei se va face de către cele mai apropiate farmacii de circuit deschis, prin înfiinţarea de puncte de lucru ale acestora’’.
Art. 12,alin 2 - prin exceptie de la prevederile alin 1 se poate infiinta cate o farmacie comunitara in gari , aerogari si centre comerciale de mare suprafata, definite conform legii ……………………….
PROPUNERE - centre comerciale de minimum 3000 mp. Consideram ca paragraful trebuie elliminat, pentru că a devenit o sursă de corupţie la nivelul primăriilor care eliberează documentul care atestă că un spaţiu face parte dintr-un centru comercial.În plus, în centrele comerciale oamenii merg la cumpărături şi să se distreze, nu atunci când sunt bolnavi. Un stat responsabil are în vedere înfiinţarea farmaciilor pentru eliberarea medicamentelor etice şi nu pentru a vinde alte produse de sănătate, cum se practică în centre comerciale, pentru care este suficientă o drogherie.
(!) Se evita situatiile incerte
Art. 25, alin. 2 - propunem sa fie introduse cu urmatorul cuprins :
(lit.h) – „ avizul de oportunitate asupra deschiderii unitatii, care se elibereaza persoanelor prevazute la alin.1) de catre Colegiile farmacistilor judetene sau din Municipiul Bucuresti.”
( lit.i) - „infiintarea unei drogherii se face respectand art. 12, alin.1.”
PROPUNERE: sustinem introducerea de reglementari explicite in ceea ce priveste autorizarea si functionarea drogheriilor, in sensul incadrarii acestora in normele de infiintare si autorizare dupa criteriul demografic si geografic, incadrate fiind de catre Ministerul Sanatatii ca unitati farmaceutice; in cazul in care exista farmacie trebuie specificat clar faptul ca, exista unitate prin care se desfasoara asistenta farmaceutica si prin urmare, nu este nevoie de infiintarea de drogherii. Rolul oricarei unitati farmaceutice respectiv farmacie sau drogherie este asigurarea asistentei sanitare prin eliberarea de medicamente acolo unde este cazul.
Art. 31 – propunem mentinerea sa si nu abrogarea asa cum precizeaza proiectul Senatului ( art.31, alin.1)
PROPUNERE Art.31, alin.4 - Localul drogheriei trebuie să permită îndeplinirea tuturor sarcinilor profesionale si administrative si respectarea drepturilor pacienţilor, inclusiv cel privind confidenţialitatea.
Atenţie, alte probleme :
Inspecţia de autorizare şi controlul se realizează de către MS, Direcţia pentru ......., care contravine principiilor funcţionării a administraţiei:deconcentrarea,subsidiaritatea,permanenţa şi continuitatea activităţii,etc.Inspecţia trebuie realizată la nivel teritorial,pentru că respectarea normelor tehnice de către aproximativ de 6000 de unităţi farmaceutice nu poate fi asigurată eficient de 5-6 inspectori din admiinistraţia centrală, care au şi alte atribuţii, în cadrul instituţiei. Legea nr.95/2006 prevede în continuare că autorizarea şi inspecţia se efectuează de către ANM, că cele două instituţii controlează aceleaşi aspecte, că sancţiunile contravenţionale sunt diferite în cele două legi pentru aceeaşi faptă şi că răspunderea contravenţională nu este proporţională cu gravitatea faptei.Care lege se aplică?
Legea în vigoare- nu cunosc textul modificat de senat- nu prevede unicitatea funcţiei de farmacist şef într-o farmacie, ceea ce deschide drumul disoluţiei responsabilităţii profesionale în conducerea activităţii tehnice a farmaciei.

Art.43 – Nu consideram indreptatita aplicarea art. 12 numai pana la data de 31 decembrie 2010 inclusiv.

M o t i v a t i e: Apreciem ca intreaga comunitate de farmacisti aduce o contributie esentiala strategiilor si starii generale de sanatate a populatiei (principiu prezent in politica de sanatate a comunitatii europene).
La nivel european exista o preocupare intensa in privinta stabilitatii si viabilitatii sistemului farmaceutic si, fiecare tara are la indemana metode specifice in vederea respectarii acestui obiectiv. Dintre aceste metode existente putem enumera: criteriul demografic, criteriul distantei minime intre farmacii, criteriul demografic si al distantei, farmacia – unitate sanitara la care actionar unic este statul ( nu exista farmacii particulare - Suedia), subventionarea de catre stat a farmaciilor in zone mai putin populate, taxe reduse pentru farmaciile situate in zonele cu numar redus de populatie etc.
R ecunoastem ca exista in acest moment o presiune din partea Comisiei europene Parlamentului European privind desfiintarea criteriului demografic., care este nevoită să se conformeze şi ea deciziei Curţii Europene de Justiţie Nu putem totusi sa nu remarcam ca nu exista stat care sa fi renuntat la criteriile de monitorizare a stabilitatii sistemului farmaceutic. Acest lucru ne conduce la concluzia ca, recomandari ca cele de mai sus, atat a timp cat pentru celelate state membre nu sunt obligatorii, nu vedem pentru ce Romania ar trebui sa ,,experimenteze’’ prima astfel de cerinte. Trebuie sa se acorde toata atentia asupra pericolului care planeaza asupra sanatatii populatiei Romaniei, pe termen lung.

PROPUNERE la cap. Dispozitii finale si tranzitorii ( legea 266/2008), introducerea unui nou articol - ( Art. 42’):

Este interzis ca producatorii, importatorii si distribuitorii en gros de medicamente sa detina farmacii/drogherii proprii.
M o t i v a t i e : Eliminarea monopolului in distributia medicamentului, eliminarea riscului de presiuni comerciale de aprovizionare cu medicamente si a riscului de presiuni in politica de pret a medicamentului. Pacienţii din România încă suferă din cauza blocării aprovizionării farmaciilor şi a aprovizionării preferenţiale de către reţelele de distribuţie a farmaciilor proprii, deturnînd astfel dreptul pacientului, prevăzut şi de legislaţia română de a-şi alege furnizorul de produse şi servicii de sănătate.
Aceasta prevedere este prezenta in legislatia celorlalte tari europene.
In prezent, in Romania, se cumuleaza importul cu depozitul şi distributia medicamentului prin farmacii, in proprietatea aceleiasi persoane juridice sau grupuri de interese economice.

ALTE PROPUNERI la Legea farmaciei:
1. Pentru evitarea emiterii a mai multor autorizatii de functionare pe numele aceleiasi persoane (nume purtat inainte si dupa casatorie), sa fie inclus in autorizatia de functionare Codul Numeric Personal al farmacistului-sef.Nu are rost, dacă se prevede unicitatea funcţiei de farmacist şef şi postarea pe site-ul MS a registrului unic al farmaciilor.


Anexa 2

cvria

Press and Information

COMUNICAT DE PRESA No 44/09
19 Mai 2009

Hotărârile Curţii de Justiţie în cazul C-531/06 şi în cauzele conexe C-171/07 and C-172/07

Comisia europeana vs Italia
Apothekerkammer des Saarlandes şi alţii

PROPRIETATEA ŞI FUNCŢIONAREA FARMACIILOR POATE FI LIMITATĂ NUMAI PENTRU FARMACIŞTI

Legislaţia italiană şi germană care stabileşte o astfel de regulă este justificată de faptul că obiectivul de a asigura furnizarea de medicamente către public este de încredere şi de bună calitate

Astazi, Curtea de Justiţie a aprobat două seturi de proceduri referitoare la sistemul de proprietate a farmaciei.

Cazurile se referă, în principal, la problema dacă dreptul comunitar se opune sau nu prevederilor cuprinse în legislaţia italiană şi germană, care prevăd că doar farmaciştii pot să deţină şi să administreze o farmacie.

Cauzele conexe C-171/07 şi C-172/07 (Apothekerkammer des Saarlandes şi alţii) au apărut de la autorizaţia acordată de către Ministerul competent în Saarland companiei DocMorris, o companie publică cu răspundere limitată din Olanda, acordându-i dreptul de a conduce o sucursală a unei farmacii în Saarbrücken de la 1 iulie 2006. Decizia Ministerului a fost contestată în faţa Curţii Administrative, Saarland, de către mai mulţi farmacişti şi asociaţiile lor profesionale, pe motiv că nu a fost în concordanţă cu legislaţia germană care limitează dreptul de a deţine şi conduce o farmacie numai pentru farmacişti.

Tribunalul Administrativ a adresat întrebări Curţii de Justiţie pentru a se stabili dacă dispoziţiile Tratatului privind libertatea de stabilire trebuie să fie interpretate ca opunându-se unei astfel de legislaţii.

În plus, în cazul C-531/06 (Comisia vs. Italia), Comisia a înaintat Curţii o declaraţie care, printre altele, cuprindea faptul că, permiţând numai farmaciştilor să deţină şi să administreze farmacii private, Republica Italiană nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în conformitate cu legislaţia comunitară.

În hotărârile sale emise astăzi, Curtea precizează că excluderea posibilităţii pentru nefarmacişti de a administra farmacii sau de a achiziţiona acţiuni în societăţi sau firme care au ca obiect administrarea farmaciilor constituie o restricţie privind libertatea de stabilire şi libera circulaţie a capitalurilor.

Această restricţie poate fi justificată de obiectivul de a asigura faptul că furnizarea de medicamente către public este sigură şi de bună calitate.

În cazul în care există o incertitudine cu privire la existenţa sau extinderea riscurilor pentru sănătatea umană, este important şi ar trebui ca un Stat Membru să aibă posibilitatea de a lua măsuri de protecţie fără a fi necesar să aştepte până când realitatea acestor riscuri devine pe deplin evidentă. În plus, un Stat Membru poate lua măsuri care să reducă, în măsura în care este posibil, un risc public pentru sănătate, inclusiv, mai exact, un risc pentru siguranţa şi calitatea furnizării de medicamente către public.

În acest context, Curtea atrage atenţia asupra naturii foarte speciale a medicamentelor, ale căror efecte terapeutice le distinge substanţial de alte bunuri.
Aceste efecte terapeutice au drept consecinţă faptul că, în cazul în care produsele medicamentoase sunt consumate în mod inutil sau incorect, acestea pot cauza vătămări grave sănătăţii, fără ca pacientul să fie în măsură să înţeleagă acest lucru atunci când acestea sunt administrate.

Supradozarea sau utilizarea incorectă a medicamentelor duce, de asemenea, la o risipă de resurse financiare, care este cu atât mai dăunătoare pentru că sectorul farmaceutic generează costuri considerabile şi trebuie să satisfacă nevoile în creştere, în timp ce resursele financiare care pot fi puse la dispoziţie pentru serviciile de asistenţă medicală nu sunt nelimitate, indiferent de modul de finanţare aplicat.
Având în vedere puterea acordată statelor membre pentru a determina nivelul de protecţie a sănătăţii publice, statele membre pot cere ca produsele medicamentoase să fie eliberate de către farmacişti care se bucură de o reală independenţă profesională.

Este de necontestat faptul că un farmacist, ca orice altă persoană, urmăreşte obiectivul de a realiza profit. Cu toate acestea, ca farmacist de profesie, el se presupune că administrează farmacia nu cu un interes pur economic, ci şi cu un punct de vedere profesional. Interesul său în legătură cu obţinerea unui profit este astfel temperat de către formarea sa ca profesionist, de experienţa sa profesională şi de responsabilitatea pe care o are, dat fiind faptul că orice încălcare a normelor de drept sau de conduită profesională subminează nu numai valoarea investiţiilor sale, dar de asemenea, propria sa existenţă profesională.

Spre deosebire de farmacişti, nefarmaciştii, prin definiţie, duc lipsă de formare profesională, de experienţă şi de responsabilitate aşa cum au farmaciştii. În consecinţă, aceştia nu oferă aceleaşi garanţii ca farmaciştii.

Un Stat Membru poate, prin urmare, să ia în calcul, în exercitarea puterii sale de apreciere, că modul de funcţionare a unei farmacii sub conducerea unui nefarmacist poate reprezenta un risc pentru sănătatea publică, în special pentru fiabilitatea şi calitatea furnizării de medicamente la nivelul vânzării cu amănuntul.

De asemenea, Curtea constată că în faţa sa nu a fost stabilit faptul că o măsură mai puţin restrictivă decât excluderea nefarmaciştilor ar asigura un nivel de încredere şi calitate în furnizarea de medicamente către public în aceeaşi măsurăca acela care rezultă din aplicarea excluderii.

Având în vedere libertatea de decizie care este permisă, un Stat Membru poate considera faptul că există riscul ca unele reguli mai puţin restrictive concepute pentru a asigura independenţa profesională a farmaciştilor, cum ar fi un sistem de controale şi sancţiuni, să nu fie observate în practică. Acest fapt rezidă din faptul că interesul unui nefarmacist în a obţine profit nu poate fi temperat într-un mod echivalent cu cel al farmacistului liber-profesionist şi că farmaciştii, ca angajaţi, lucrează sub conducerea unui administrator şi ar putea fi dificil pentru aceştia să nu respecte instrucţiunile primite de la superior.

Curtea a ajuns la concluzia că libertatea de stabilire şi libera circulaţie a capitalurilor nu se opun unei reglementări naţionale care împiedică persoanele care nu au statut de farmacist de a deţine şi de a administra farmaciile.

Luând notă de faptul că nu numai excluderea nefarmaciştilor de la operaţiunea de conducere a unei farmacii private poate fi justificată, dar şi interzicerea, pentru unităţile implicate în distribuţia de produse farmaceutice de a achiziţiona acţiuni ale farmaciilor de stat, Curtea respinge acţiunea de neîndeplinire a obligaţiilor introdusă de Comisie împotriva Italiei.